Toate definitiile

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el.

BĂIEŢÉL s. băieţaş, copilaş, (reg.) codănel, (Mold.) ţică, (fam.) pici, puşti.

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.

băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii