Toate definitiile

BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

BĂLTÍŞ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.

BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din baltă + suf. -iș.

băltíș n., pl. urĭ Od. Loc băltos.

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri