Toate definitiile

TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.

TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleşcăi, a se muia, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructul prea copt s-a ~.)

tercĭuĭésc v. tr. (d. tercĭ). Prefac într´o pastă moale ca tercĭu (prune, domate) strivindu-le pe sită.

terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 să terciuiáscă