Toate definitiile

TENCUÍT¹ s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.

TENCUÍT², -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.

TENCUÍT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcălit. (Pere-te ~.)

TENCUÍT s. (CONSTR.) tencuire. (~ul unui perete.)

tencuít s. n.