Toate definitiile

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.

INSTALÁ vb. 1. v. stabili. 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în faţa uşii.) 4. v. monta.

INSTALÁ vb. I. 1. tr. A așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. 3. tr. A pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-o demnitate. [< fr. installer, it. installare].

INSTALÁ vb. I. tr. 1. a așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-un post de răspundere. II. refl. a se stabili într-o locuință, localitate. ◊ (fam.) a se așeza comod, confortabil. (< fr. installer)

*instaléz v. tr. (fr. installer, mlat. și it. installare. V. stal). Așez solemn în funcțiunea luĭ: a instala un episcop. Așez, pun pe cineva să locuĭască undeva: a instala un elev într´un internat. Fac, aduc, așez: a instala un conduct [!] de apă în casă. V. refl. Mă stabilesc, mă așez ca să locuĭesc. Îmĭ ĭaŭ locuință și-mĭ daŭ aere de proprietar: uĭte-te cum se instalează parvenitu!

instalá (a ~) vb., ind. prez. 3 instaleáză