Toate definitiile

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

BĂLĂNÚŢ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț.

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe