Toate definitiile

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuţ.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce