Toate definitiile
ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
ESOFÁG s. (ANAT.) (reg.) guşter.
ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)
*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.).
esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri
ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
ESOFÁG s. (ANAT.) (reg.) guşter.
ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)