Toate definitiile

TĂRCÚŞ adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat.

tărcúș, -ă adj. (ca și tarcat). Vest. Tarcat (în est nume de cîne [!]).

ȚĂRCÚȘ, țărcușe, s. n. (Reg.) Țărcușor. – Din țarc + suf. -uș.