Toate definitiile
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
BĂLŢÁT adj. 1. împestriţat, pătat, pestriţ, tărcat, (pop.) prian, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuş, (Transilv. şi Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şălean, (prin Olt. şi Ban.) şerguiat, (prin Transilv.) şvaiţăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.
BĂLŢÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale, rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. V. pestriț. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. ♦ (Ir., despre oameni) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
bălțát, -ă adj. (lat. balteatus, încins, adică „vărgat”. V. balț). Cu pete marĭ albe pe trup: cal bălțat. Multicolor și fără gust: îmbrăcăminte bălțată. Fig. Iron. Amestecat, neomogen: societate bălțată. Moțat, breaz, distins în rău: nu fi așa de bălțat! V. breaz și peag.
!șoárece-bălțát (animal) s. m., pl. șoáreci-bălțáți