Toate definitiile

BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuţă.

BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci