Toate definitiile

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. – el.

BĂRBĂŢÉL s. soţior, (reg.) soţuluc, (Maram.) soţuc.

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat¹ (2).

bărbățél m. pl. eĭ. Dim. d. bărbat.

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii