![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileBĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. – el. BĂRBĂŢÉL s. soţior, (reg.) soţuluc, (Maram.) soţuc. BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat1 (2). bărbățél m. pl. eĭ. Dim. d. bărbat. bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii |