Toate definitiile

BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

BĂTUCÍ vb. v. bătători.

BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. ♦ Refl. (Despre piele) A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). ♦ Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -uci.

bătucésc v. tr. (d. bat). Trans. Mold. Bat mult ca să se îndese: caș bătușit (BSG. 1937, 96). – Și zu-, bat mult ca să se scuture. V. batogesc, bătăturesc.

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă