Toate definitiile
TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.
TERNÁR adj. (CHIM.) (rar) terţiar. (Fosfat ~.)
TERNÁR, -Ă adj. Compus din trei unități, din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. [< fr. ternaire, cf. lat. ternarius].
TERNÁR, -Ă adj. format din trei unități, divizibil cu 3. ◊ (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen). ◊ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius)
*ternár, -ă adj. (lat. ternarius, d. terni, cîte treĭ. Compus din treĭ unitățĭ: număr ternar. Împărțit în treĭ: diviziune ternară.