Toate definitiile

calít s. n.

CĂLÍT¹ s. n. Călire. – V. căli.

CĂLÍT², -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.

CĂLÍT adj. (TEHN.) oţelit, (pop.) iuţit. (Metal ~.)

CĂLÍT adj. v. fortificat, încercat, întărit.

CĂLÍT s. v. călire.

CĂLÍT¹ s. n. Călire. – V. căli.

CĂLÍT², -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.

călit, -ă adj. Întărit pin [!] căleală. Varză călită. (Munt.), tăĭată fin și prăjită puțin. Fig. Cam beat, pilit, cherchelit, mahmur.

călít s. n.