Toate definitiile

CÂRÂÍT¹ s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.

CÂRÂÍT² -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.

CÂRÂÍT s. v. cârâială.

cîrîít, -ă adj. Iron. Slab, șubred, care de abea maĭ vorbește: o babă cîrîită.

cîrîít n., pl. urĭ. Acțiunea și rezultatu cîrîiriĭ: un cîrîit de cĭoară.

cârâít s. n.

*caraít, -ă s. Jidanu care nu admite talmudu, ci numaĭ scriptura. Adj. De carait.