![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileCÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi. CÂRÂÍT2 -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi. CÂRÂÍT s. v. cârâială. cîrîít, -ă adj. Iron. Slab, șubred, care de abea maĭ vorbește: o babă cîrîită. cîrîít n., pl. urĭ. Acțiunea și rezultatu cîrîiriĭ: un cîrîit de cĭoară. cârâít s. n. *caraít, -ă s. Jidanu care nu admite talmudu, ci numaĭ scriptura. Adj. De carait. |