Toate definitiile

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.

CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.

CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].

CARBÚRĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♦ ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp, substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. – Fr. carbure.

*carbúră f., pl. ĭ (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Combinațiune de cărbune cu un corp simplu: carbură de fer [!].

carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.

carburá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbureáză