Toate definitiile

CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.

CARMÍN s., adj. invar. 1. s. cârmâz, coşenilă. (~ul este un colorant roşu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].

CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)

CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).

CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)

CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.

CARMÍN s., adj. invar. 1. s. cârmâz, coşenilă. (~ul este un colorant roşu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].

*carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.

carmín s. n.