Toate definitiile
CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Din ngr. katástihon.
CATASTÍF s. v. condică.
catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil).
CATASTÍF, catastife, s. n. Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Ngr. katastihon.
catastíf și (maĭ vechĭ) -íh n., pl. ife și ihurĭ (ngr. katástihon. V. stih și cadastru). Condică, registru. Fam. A trece la catastif, a înregistra. – Pl. vechĭ și -íșe.