Toate definitiile

CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

CENTRIPÉT adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mişcare ~.) 2. v. aferent.

CENTRIPÉT, -Ă adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ (Op. centrifug) Forță centripetă = forță egală și opusă forței centrifuge. [< fr. centripète, cf. lat. centrum – centru, petere – a se îndrepta spre].

CENTRIPÉT, -Ă adj. care tinde să se apropie de centru; centripetal. ♦ forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge. (< fr. centripète)

CENTRIPÉTĂ, centripete, adj. f. (În expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. – Fr. centripète.

*centripét, -ă adj. (d. centru și lat. peto, caut, mă´ndrept spre, de unde și rom. pețesc; fr. centripète). Fiz. Care tinde spre centru: forță centripetă.

centripét adj. m., pl. centripéți; f. centripétă, pl. centripéte