Toate definitiile

CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

CHEOTOÁRE s. 1. v. butonieră. 2. baieră. (~ la gura cămăşii ţărăneşti.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimţ. (~ la colţurile casei.) 4. (reg.) căţel, zimţ. (~ la colţul gardurilor de nuiele.)

CHEOTOÁRE s. v. chingă.

CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic semicerc de ață, de șiret, de stofă etc. prins la o haină, prin care se petrece nasturele pentru a închide haina. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Reg.) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoáre, chiaotoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

cheotoáre/cheutoáre (che-o-/che-u-) s. f., g.-d. art. cheotórii/cheutórii; pl. cheotóri/cheutóri

cheotoáre f., pl. orĭ (îld. cheĭetoare, încheĭetoare). Gaură în care intră nasturele, butonieră. Șiret cusut la haĭnă ca s´o poțĭ atîrna în cuĭ. Capătu uneĭ grinzĭ încheĭat în altă grindă la casa țărănească (Șez. 36, 31). – Și cheut- (Mold. Ban.) și chiot-.