Toate definitiile

CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec.

CHERAPLÉŞ adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătă-rău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău.

cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte.

CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac.

cherapléș, -eáșă adj. (d. chĭor și pleș ?). Est. Iron. (numaĭ masc.). Om prost.

cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși