Toate definitiile

CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.

CHIFTÍ vb. v. musti.

chiftí (-tesc, -ít), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).

CHIFTÍ, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pământ) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.

chiftésc v. intr. V. piftesc.

piftésc v. intr. (var. din piștesc). Vest. Se zice despre pămîntu mlăștinos cînd, călcînd în el, ĭese apă orĭ despre o bubă plină de puroĭ saŭ de sînge: pămîntu piftește de apă. (În Univ. 21 Iul. 1928; I, 4: spuma piftind de impuritățĭ). – În est chiftesc.

chiftí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chiftéște, imperf. 3 sg. chifteá; conj. prez. 3 să chifteáscă