Toate definitiile

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

chíțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ [!]). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.

chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie

CHITÁI s. v. chinez.

chitái s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon.

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin.