Toate definitiile

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.

TOROPÍ vb. 1. v. răzbi. 2. a moleşi. (Canicula îl ~.)

TOROPÍ vb. v. snopi, stâlci.

toropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 să toropeáscă

toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie [!] lene: o căldură care te toropea.