Toate definitiile

CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalus, fr. cymbale.

CIMBÁL s. v. talger.

CIMBÁL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].

CIMBÁL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)

*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ [!] și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.

cimbál s. m., pl. cimbále