Toate definitiile

CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

CHIUÍT s. 1. v. chiot. 2. v. strigătură.

chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi