Toate definitiile

CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură.

CHIUITÚRĂ s. 1. v. chiot. 2. v. chiuit.

chiuitúră f., pl. ĭ. Chiot, strigăt. Strigătură (la horă).

chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri