Toate definitiile
CIORÁP, ciorapi, s. m. 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecționat din fire de bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice. ◊ Compus: ciorap-chilot sau ciorap-pantalon ciorap lung, continuat cu chilot; dres3 (1); ◊ Expr. A strânge bani la ciorap = a aduna bani, a face economii. 2. Tub izolant cu care se îmbracă capetele bobinelor electrice. – Din tc. çorab.
CIORÁP s. 1. (Transilv.) cioc, (Mold.) colţun, (Transilv., Ban. şi Maram.) ştrimf. (Poartă ~i groşi.) 2. ciorapi-pantalon = dres.
cioráp (ciorápi), s. m. – 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. – 2. Șosetă. – 3. (Arg.) Mănușă. Tc. çorab (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 132; Meyer 450; Lokotsch 439; Ronzevalle 78); cf. ngr. τσουράπι, alb. tšorape, bg. čorap. – Der. ciorăpar, s. m. (fabricant de ciorapi); ciorăpărie, s. f. (fabrică sau magazin de ciorapi; cantitate mare de ciorapi).
cĭoráp m. (turc. čorab; ngr. tsurápi, bg. čorap). Vest. Colțun, îmbrăcămintea labeĭ picĭoruluĭ pînă la pulpă orĭ pînă la genuchĭ [!] făcută din fire de ață împletită. A strînge la cĭorap, a strînge banĭ într´un cĭorap. – Înainte de întrebuințarea cĭorapuluĭ împletit, care datează din seculul 16, lumea se folosea de obĭală. La 1589, reverendu See din Cambridge inventă mașina de împletit cĭorapĭ.