Toate definitiile
CIUÍN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.
CIUÍN s. (BOT.; Saponaria officinalis) odagaci, săpunariţă, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mieluşei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaş, săpunel, săpunioară, săpuniţă, spu-mariţă, văcărică, văcăriţă, buruiană-albă, floa-rea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tă-ietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-ca-lului, (înv.) săpunare, săpunărică.
ciuín s. m. – Plantă, săpunariță. – Var. ciuien. Tc. çüyen (Șeineanu, II, 138). DAR dă cuvîntul ca înv., dar încă circulă în Munt.
cĭuĭén (Munt.) și cĭuín (Mold.) m. (turc. čilĭen, čoghan). Săpunariță. – Și șoĭan ?