Toate definitiile
CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo. – Din fr. clavecin.
CLAVECÍN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.
CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].
CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)
CLAVECÍN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.
CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].
CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)