Toate definitiile

CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.

CLÉRIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul este membru al clerului.)

Cleric ≠ laic, mirean

CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].

CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus)

*cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler.

cléric s. m., pl. clérici