Toate definitiile

CLIPOCÍRE¹, clipociri, s. f. Clipoceală¹. – V. clipoci¹.

CLIPOCÍRE², clipociri, s. f. (Reg.) Clipoceală². – V. clipoci².

CLIPOCÍRE s. clipoceală, clipocit, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ a unei ape.)

CLIPOCÍRE s. v. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală.

clipocíre s. f., g.-d. art. clipocírii; pl. clipocíri