Toate definitiile

CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț.

CLOÁNŢĂ s. v. gură.

cloánță (oa dift.) f., pl. e (d. clonț, fiind-că babele aŭ adese-orĭ numaĭ un dinte orĭ doĭ, cum ar avea pasărea cĭocu). Fam. Babă fără dințĭ și rea. Baba cloanța, babă rea din poveștĭ.

cloánță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. cloánței; pl. cloánțe

ștírba-bába-cloánța s. f., g.-d. art. ștírbei-bába-cloánța