Toate definitiile

CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș.

CLĂCÁŞ s. (IST.) (înv. şi reg.) robotaş, (Mold.) pontaş. (Ţăranul care făcea clacă se numea ~.)

clăcáș m. (d. clacă). Țăran stabilit pe o moșie domnească, boĭerească saŭ mînăstirească și care, pin [!] clacă, plătea chiria pămîntuluĭ luĭ. V. vecin, cĭofligar.

clăcáș s. m., pl. clăcáși