Toate definitiile
COACĂZ-DE-MÚNTE s. v. păltior.
COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacăză (derivat regresiv).
COÁCĂZ s. (BOT.) 1. (Ribes rubrum) (reg.) păltinele (pl.), ribizli, rişiţă, rozinchin, agriş-roşu, (Mold. şi Bucov.) pomuşoară, (prin Bucov. şi Mold.) smorodin. 2. coacăz-de-munte v. merişor.
COACĂZNÉGRU s. v. struguri-negri.
coácăz (oa dift.) m., pl. zĭ și jĭ (din coacăză). Vest. Pomușoară, o tufă (originară din Japonia) care produce niște bobițe comestibile roșiĭ, galbene și albe așezate în formă de strugureĭ (ribes rubrum). Merișor (vaccinium vitis idaea). – În nord coacăț, „dîrmoz”. V. păltior și agriș.
păltiór m., (din *păltinĭor, ca gălbior, bătrîor, din *gălbinĭor, *bătrînĭor). Paltin mic. Un copăcel din familia pomușoareĭ numit și coacăz de munte (ribes petráeum). Face niște bace roșiĭ foarte acre și crește pin [!] locurile stîncoase, umede și umbroase ale pădurilor.