Toate definitiile
COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.
COLÓS s. 1. v. uriaş. 2. arătare, matahală, namilă, uriaş, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cât toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)
Colos ≠ liliputan, pitic
COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p.ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].
COLÓS s. m. 1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)
*colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte [!] de Hristos și dărămată [!] de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș.
!colós s. m., pl. colóși
COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.
COLÓS s. 1. v. uriaş. 2. arătare, matahală, namilă, uriaş, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cât toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)
Colos ≠ liliputan, pitic
COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p.ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].
*colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte [!] de Hristos și dărămată [!] de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș.