Toate definitiile
CONDIMÉNT, condimente, s. n. Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.
CONDIMÉNT s. aromat, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Piperul este un ~.)
CONDIMÉNT s.n. Substanță (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [Pl. -te. / < lat. condimentum, cf. fr. condiment].
CONDIMÉNT s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< fr. condiment, lat. condimentum)
*condimént n., pl. e (lat. condimentum, d. condire, a drege bucatele. V. condit). Dres p. bucate (ca sarea, piperu, muștaru, vanilia ș. a.).