Toate definitiile

STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, s. m. și f. 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic.

STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto-părinte. (Datini de la ~ii noştri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)

străbuníc s. m., pl. străbuníci