Toate definitiile

CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt.

CONDÚCT s. (ANAT.) canal, duct, tub. (~ auditiv extern.)

CONDÚCT s.n. v. conductă.

CONDÚCT s. n. formație anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus)

*condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz.

condúct (formațiune anatomică) s. n., pl. condúcte