Toate definitiile

CONGENITÁL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. – Din fr. congénital.

CONGENITÁL adj. v. înnăscut.

CONGENITÁL, -Ă adj. Din naștere, înnăscut. [< fr. congénital, cf. lat. congenitus – născut odată cu...].

CONGENITÁL, -Ă adj. din naștere, înnăscut, ereditar. (< fr. congénital)

*congenitál, -ă adj. (d. lat. con-génitus, născut împreună, cu sufixu -al; fr. congénital. V. genital). Din născare, pe care-l aĭ de la naștere (vorbind de particularitățile organice saŭ fiziologice): boală congenitală.

congenitál (înnăscut) adj. m., pl. congenitáli; f. congenitálă, pl. congenitále