Toate definitiile

CONSTERNÁ, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.

CONSTERNÁ vb. v. uimi.

CONSTERNÁ vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare].

CONSTERNÁ vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare)

*constérn și -éz, a -á v. tr. (lat. consternáre, a înspăimînta, d. con-stérnere, a răsturna, a așterne; fr. consterner. V. strat). Întristez adînc: a rămas consternat auzind ce s´a întîmplat.

consterná (a ~) vb., ind. prez. 3 consterneáză