Toate definitiile

CONTINÉNT², -Ă, continenți, -te, adj. (Rar) Care trăiește în continență; abstinent, cast. – Din fr. continent.

CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpânit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpânește].

CONTINÉNT², -Ă adj. care trăiește în continență; abstinent. (< fr. continent)

continént s. n., pl. continénte

CONTINÉNT s.n. Întindere vastă de pământ, mărginită de mări și de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].

CONTINÉNT s. (GEOGR.) masă continentală.

CONTINÉNT¹, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.

CONTINÉNT¹ s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens)

*continént n., pl. e (lat. cóntinens, -éntis, neîntrerupt, unit, d. tenere, a ținea [!]). Întindere foarte mare de pămînt maĭ mare de cît insula. Continentu vechĭ, Europa, Asia și Africa. Continentu noŭ, America (saŭ și Oceania, maĭ ales Australia).