Toate definitiile

COPORẤIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó.

COPORÂIE s. v. coadă.

coporấie, coporấi, s.f. (reg.) 1. coada coasei; toporâie, toporâște, cădărâște. 2. constelația Cefeu; coasă.

coporîie (coporấi), s. f. – 1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă).

coporî́ĭe, V. toporîĭe.

toporî́ĭe și coporî́ĭe (sud) și toporî́ște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.

coporấie (reg.) s. f., art. coporấia, g.-d. art. coporấii; pl. coporấi