Toate definitiile

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper [!] cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.

cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă