Toate definitiile

CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.

CRIC s. (TEHN.) vinci, (pop.) vârtej, (Transilv.) şaitău.

CRIC s. v. prundăraş.

cric, crícuri, s.n. (reg.) suman scurt și strâmt.

CRIC s.n. Aparat folosit pentru ridicarea greutăților prin împingere în sus. [< fr. cric].

CRIC s. n. aparat portativ pentru ridicarea la înălțimi mici a greutăților prin împingere în sus. (< fr. cric)

cric s. n., pl. crícuri