Toate definitiile

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.

CÚBITUS s. (ANAT.) ulnă.

CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus].

CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus)

*cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot.

cúbitus s. n., art. cúbitusul