Toate definitiile

CUCÓN s. m. v. cocon¹.

CUCÓN s. v. domn.

1) cocon m., voc. cocoane (d. cocă 1. V. cocoană). Vechĭ. Azĭ. Maram. Copilaș, prunc. Maram. Băĭat, băĭețel. Vechĭ. Copil de boĭer sau de domn. Azĭ fam. Epitet onorific îld. domnu: sărut mîna, cucoane Ĭorgule! – Maĭ fam. conu, coane. – În est cu-. V. copil.

cucón, V. cocon.

!cocón²/cucón² (fiu, prunc) (înv., pop., reg.) s. m., pl. cocóni/cucóni

cucón¹ (termen de politețe) (înv.) s. m., voc. cucoáne; pl. cucóni

cucón² v. cocón²